De ce tratamentele alternative pentru cancer nu funcționează

Mulți oameni cred că tratamentele alternative sunt o variantă viabilă pentru tratarea cancerului.

În SUA, 4 din 10 americani cred acest lucru, conform unui studiu recent. Aceste rezultate relevă cât de puțină încredere au oamenii în medicina modernă. Mai mult, această lipsă de încredere are potențialul de a pune multe vieți în pericol.

Rezultatele au fost adunate în cadrul realizării celui de-al doilea chestionar anual național de opinie asupra cancerului realizat de American Society of Clinical Oncology (ASCO). „[Studiul] a dezvăluit un număr de zone critice pe care trebuie să le adresăm”, a explicat președintele asociației, Monica Bertagnolli.

În jur dde 4.900 de adulți au răspuns la un chestionar online The Harris Poll, la întrebări legate de cancer și tratament, de asigurări medicale, de acțiuni guvernamentele și de testări genetice. Dintre aceștia, în jur de 1.000 au spus că au avut parte de experiențe personale cu un diagnostic de cancer, pe când alți 1.000 au avut rude sau prieteni care au fost diagnosticați cu cancer. Frica de a fi diagnosticat cu cancer a scăzut însă de la 63% la 58%.

Problema mai mare este că, dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 37 de ani, 47% au afirmat că cancerul se poate vindeca exclusiv cu o terapie alternativă. Din totalul de respondenți, 39% au fost de acord cu acest lucru.

Cel mai ușor este să spunem că acei oameni sunt ignoranți, dar lucrurile sunt ceva mai complexe de atât, implicând felul în care oamenii își dezvoltă încrederea și identitatea. Din păcate, terapiile alternative sunt definite de lipsa cercetărilor din spatele lor.

„Nu există îndoială că terapiile de cancer bazate pe dovezi sunt necesare pentru a trata cu eficiență boala”, a explicat ofițerul medical șef de la ASCO, Richard L. Schilsky. „Când pacienții iau decizii critice despre ce tratamente de cancer să urmeze, este întotdeauna bine să urmeze dovezile studiilor de cercetare bine concepute”.

Asemenea studii îi ajută pe cercetători să își dea seama de stadiul relației dintre sistemul medical și public.